Standarde europene pentru un Consiliu al Magistraturii

Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) este un organism creat pe lânga  Consiliul Europei în anul 2000, cu un rol extrem de important în stabilirea evoluțiilor comune ale sistemelor de justiție europene. Instutuție extrem de respectabilă și cu trecere atât pe langă organele Consiliului Europei dar si ale Uniunii europene (comisia europeana si secretarul general al consiliului uniunii europene sunt invitați permanenți), CCJE are ca scop principal  punerea în valoare a Programului cadru de acţiune globală pentru judecători în Europa, adoptat la 7 februarie 2001, de către Comitetul de Miniştri, în vederea creşterii rolului judecătorilor în statele membre.

Unul dintre principalele instrumente de elaborare a politicilor publice comune si stabilire a direcțiilor de dezvoltare o constituie Avizele (opiniile).

In 2007, CCJE a emis Avizul  nr. 10 referitor la Consiliul Justiţiei în serviciul societăţii. Scopul  Avizului, realizat la solicitarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, a fost acela este de a identifica elementele cheie privind misiunea generală, structura şi funcţiile Consiliului Justiţiei (Consiliului Superior al Magistraturii), în vederea întăririi democraţiei şi protejării independenţei puterii judiciare.

A reiesit astfel profilul unui Consiliu (CSM) ideal, care este definit, in rezumat, prin urmatoarele elemente:

Funcţie principală

• protejarea independenţei sistemului judiciar şi a fiecărui judecător
• garantarea eficienţei şi calității justiţiei în conformitate cu articolul 6 al CEDO pentru a întări încrederea beneficiarilor în justiţie;

Componenţa Consiliului si desemnarea membrilor

• pentru a evita corporatismul şi a reflecta diferitele curente de opinie ale societăţii, Consiliul ar trebui să aibă o componenţă mixtă cuprinzând o majoritate substanţială de judecători, chiar dacă unele sarcini pot fi rezervate unui complet constituit numai din judecători. Consiliul Justiţiei poate fi de asemenea format în exclusivitate din judecători;
• desemnarea membrilor (judecători sau nejudecători) trebuie să se facă pe baza competenţei lor, experienţei lor, înţelegerii din partea lor a vieţii judiciare şi culturii independenţei şi ar trebui să elimine orice responsabil politic sau membru al executivului sau legislativului;
• membrii judecători ar trebui să fie aleşi de egalii lor, fără amestecul autorităţilor politice sau ale ierarhiei judiciare, prin metode care să garanteze cea mai amplă reprezentare a sistemului judiciar.
• membrii nejudecători, cu sau fără experienţă juridică, ar trebui să fie desemnaţi de autorităţile nepolitice; dacă totuşi sunt aleşi de Parlament, ei nu ar trebui să fie membri ai Parlamentului, ar trebui să fie aleşi de o majoritate calificată necesitând o susţinere semnificativă a opoziţiei şi ar trebui să permită o reprezentare diversificată a societăţii în structura globală a Consiliului;

Funcţionarea Consiliului

• mandatele membrilor ar putea necesita o muncă cu program normal, dar limitate ca număr şi durată pentru a păstra contactul cu practica jurisdicţională;
• membrii (judecători şi nejudecători) ar trebui să beneficieze de garanţiile de independenţă şi imparţialitate;
• Consiliul ar trebui să-şi administreze propriul buget şi să dispună de mijloace financiare adecvate permiţându-i o funcţionare optimă şi independentă;
• drept condiţie esenţială a încrederii beneficiarilor în justiţie, Consiliul ar trebui să acţioneze cu toată transparenţa şi trebuie să se justifice pentru activităţile sale, îndeosebi prin intermediul unui raport de activitate periodic destinat de asemenea să sugereze îmbunătăţiri în privinţa funcţionării justiţiei.

Competenţa Consiliului

• Consiliul ar trebui să aibă o gamă amplă de sarcini permiţându-i să protejeze şi să promoveze independenţa judiciară şi eficienţa justiţiei, veghind în acelaşi timp la evitarea conflictelor de interese cu ocazia îndeplinirii acestor sarcini diferite;
• selecţia, numirea şi promovarea judecătorilor ar trebui, de preferinţă, să ţină de competenţa Consiliului, efectuată cu toată independenţa faţă de puterea legislativă sau executivă şi cu toată transparenţa, în special pentru criteriile de selecţie a judecătorilor;
• Consiliul ar trebui să se implice activ în munca de evaluare a calităţii justiţiei şi în punerea în practică a tehnicilor destinate să asigure eficienţa muncii judecătorului, fără a se substitui totuşi autorităţii judiciare competente pentru evaluarea individuală a judecătorilor;
• Consiliul ar putea fi instanţa competentă în materie de deontologie; el poate primi, între altele, plângerile beneficiarilor justiţiei;
• Consiliul ar putea fi organismul însărcinat cu organizarea şi controlul pregătirii, chiar dacă concepţia şi punerea în practică a programelor de pregătire revine unui centru de pregătire, cu care trebuie să coopereze pentru a garanta calitatea pregătirii iniţiale şi continue a judecătorilor;
• Consiliul ar putea avea competenţe financiare extinse privind negocierea şi administrarea bugetului justiţiei precum şi competenţe privind administrarea şi gestionarea instanţelor în vederea îmbunătăţirii calităţii justiţiei;
• Consiliul ar putea fi organul capabil să joace un rol direct mai amplu în protejarea şi promovarea imaginii justiţiei;
• orice proiect de lege ce ar putea avea incidenţă asupra puterii judiciare şi independenţei judecătorilor sau asupra garanţiei de acces a cetăţenilor la justiţie ar trebui obligatoriu să fie supus, înainte de deliberarea Parlamentului, avizului Consiliului;